Multa vreme, caderea bancilor comerciale romanesti a parut de neexplicat, mai ales ca scenariul era cam acelasi: cateva zvonuri, plasate in locuri precise, urmate de retrageri masive de capital. In functie de fiabilitatea bancii, intr-o perioada mai scurta sau mai lunga de timp, banca intra in imposibilitate de plata si imediat Banca Nationala a Romaniei instituia regimul de supraveghere bancara, cerand in instanta falimentul. Recent, presa centrala a facut public un prim nume care s-ar face vinovat, macar in parte, de caderile in lant ale mai multor banci, fiind vorba chiar despre viceguvernatorul BNR, Mihai Bogza. Dincolo de acuzatiile in sine, ramane simplul fapt, in care un functionar al statului, caci un viceguvernator al unei banci nationale poate fi numit astfel, poate influenta buna functionare a unui intreg sistem bancar.
Acuzatiile care au cazut asupra lui Bogza vizeaza, in primul rand, unele decizii care le-a luat in nume propriu, desi ele trebuiau luate numai cu aprobarea Consiliului de Administratie. In principal, Bogza este acuzat de grabirea procesului de falimentare a Bancii Internationale a Religiilor, care a costat statul roman aproximativ 2.000 de miliarde lei, fata de numai 300 de miliarde lei, cat ar fi trebuit statul sa scoata din buzunar pentru a acorda un credit bancii, in vederea restabilirii echilibrului financiar.
Asa cum s-a intamplat mai de fiecare data in ultimii ani, la un sir de evenimente negative, cu repercusiuni grave in economia nationala, s-a cautat intotdeauna un tap ispasitor, care poate fi sau nu cel mai vinovat.
"Modelul" Mihai Bogza pare a semana cu cel oferit de Fondul Proprietatii de Stat, presedintele FPS, Radu Sarbu, fiind acuzat in aceasta toamna de PDSR ca "strica" privatizarea. Un alt functionar al statului, acuzat ca ar fi pus bete in roate unui alt sistem, foarte important, cum este mecanismu
