Fraza pe care-am auzit-o cel mai des în ultimele zece zile, rostită, invariabil, pe-un ton definitiv-sapienţial este: "Va trebui să tragem acum toate învăţămintele!" Toate învăţămintele din ce? Cu un parlament populat în proporţie de douăzeci şi cinci la sută de haidamacii lui Vadim Tudor ce mai e de evaluat? E ca şi cum ai ţine conferinţe de înalt nivel academic în faţa unui surd, mut şi orb, ori ţi-ai face griji pentru pulsul mărit al sângelui unui cadavru. Nu ştiu, în clipa când scriu aceste rânduri, dacă Ion Iliescu a înfrânt sau nu pe "iluminatul" pe care tot el (împreună cu inspiratul Petre Roman!) l-a creat în martie 1990: atunci, Eugen Barbu şi C.V. Tudor s-au oferit să intre în solda puterii feseniste, jurând să le "termine" adversarii. Fericit că cineva se va ocupa de treburile murdare, osul de ardelean al lui Petrică a iscălit imediat, fără să-şi dea seama că-şi semnează şi propria condamnare!
Ştiu, însă, că într-un interviu arogant la B.B.C. acelaşi Ion Iliescu, întrebat despre apelul în favoarea sa al membrilor societăţii civile, a spus textual: "Un asemenea sprijin îmi este nefavorabil!" Şi, pentru a nu lăsa nici un dubiu asupra orientării sale, a adăugat: "Ce motiv aveam noi să-l contracarăm pe Vadim?" într-adevăr, nici unul! Aşa încât, poate e cazul să-l lăsăm în pace, să-şi regleze singur socotelile cu monstrul politic pe care l-a adus la viaţă! Iar noi vom rămâne, după cum spune adagiul de mai sus, să tragem toate învăţăturile! Ca exerciţiu intelectual, poate fi o plăcută trecere a timpului!
Aşadar, cu Iliescu sau fără Iliescu la Cotroceni, răul a fost făcut. Am devenit, prin decizia unui electorat adus în pragul disperării, nu doar oaia neagră a Europei, ci şi poporul înfricoşător de care orice popor civilizat se fereşte ca de Satan. Să facem un exerciţiu de imaginaţie: cine doreşte, în clipa de faţă, să aibă de-a face cu regimu
