Născut în 1946 la Leicester, Julian Barnes şi-a făcut studiile la Londra şi Oxford. între 1982-1986, a lucrat ca lexicograf la Oxford English Dictionary, ca ziarist la New Statesman şi Sunday Times, critic de televiziune la Observer. După 1986 s-a dedicat în exclusivitate scrisului. A scris până acum Metroland, Before She Met Me (înainte să mă cunoască), Flaubert's Parrot (Papagalul lui Flaubert), Staring at the Sun (Cu ochii-n soare), A History of the World in 10 1/2 Chapters (O istorie a lumii în 10 1/2 capitole), Talking It Over (în discuţie), The Porcupine (Porcul ţepos) şi patru romane poliţiste, sub pseudonimul Dan Kavanagh. Figură marcantă a prozei britanice contemporane, Julian Barnes este ironic înainte de toate, dar sub ironie se ascunde un lirism intens şi inconfundabil.

Lidia Vianu: Faceţi parte dintr-o generaţie de scriitori care recurg la orice mijloace, fie că e vorba de formă sau conţinut (experiment, tehnic şi afectiv, cu orice preţ), pentru a şoca, năuci lectorul şi a-l face neputincios.

I-am numit pe aceşti scriitori Desperados. Vi se pare că vi se potriveşte caracterizarea şi eticheta?

Julian Barnes: Faptul că sunt considerat un Desperado mă ia prin surprindere.Da, îmi place grozav caracterizarea (cui nu i-ar place?) dar ne faceţi să apărem (se pare că suntem mai mulţi) ca o bandă condusă de Clint Eastwood, numai că cine ar putea să fie oare Clint, şi suntem oare o bandă? Aş zice că suntem un număr de scriitori cam singuri şi tăcuţi, care ne deosebim mult prin ceea ce scriem. în ceea ce mă priveşte, sunt sigur că nu vreau deloc să şochez şi nici să-mi văd lectorii neputincioşi. Am o relaţie foarte strânsă şi afectuoasă cu lectorul meu prezumptiv. Evident, câteodată îmi place şi mie să mă joc cu ce ştie şi ce aşteaptă el de la mine. îmi place să redau realitatea în întreaga ei complexitate năucitoare, dar nu