Acum, în noiembrie, se numără luştrii aniversari ai unor condeieri de seamă: L. Rebreanu - 115 ani de la naştere şi M. Sadoveanu, (deja!) 120. Cu mult mai lung e şirul comemorativ, destine închise în singularitate, nume şi cifre cu "efectul de ecou controlat" în cultura românească: Gr. Alexandrescu - 115 ani de la moarte, Al. Odobescu - 105, Alex. Macedonski - 80, N. Iorga - 60 şi, în sfîrşit, Vl. Streinu - 30. Chiar incompletă, "lista" e impresionantă şi mai mult ar fi prea mult. Nu tocmai întîmplător am strecurat printre rîndurile de mai sus titlul unui volum de Mircea Nedelciu. Dacă ar fi trăit, cele ale cărui viaţă şi moarte par, în lumina unor argumente speculative - desigur, o "provocare în stil Moreno", ar fi împlinit la 12 noiembrie 50 de ani...
Caligraf de Calendar, considerăm just a semnala, în devălmăşia zilelor de Brumar, una aparte: 27. La 27 noiembrie s-au născut un prozator, L. Rebreanu, o poetă, Nina Cassian şi un critic, N. Manolescu. Într-o aceeaşi zi a lui 1940 a fost ucis cu bestialitate de legionari, în pădurea de la Strejnic, lîngă Ploieşti, cărturarul de excepţie N. Iorga.
Iar cum unul dintre talgerele balanţei cu care conştiinţa noastră culturală ţine într-un echilibru precar dreapta măsură a trudei întru scris pare a se fi umplut, să sperăm că va putea ea singură, fragilă şi străvezită de uitare, Magda Isanos, să încline celălalt talger spre lumina unei mai chibzuite recunoaşteri. Dispărută la 17 noiembrie 1944, la 28 de ani, poeta se trage din "ţărîna străvechii Helade," din strămoşi "semizei îndrăgostiţi de adevăr şi frumos, /în faţa cărora însăşi puterea timpului cade" (Străbunii). Şi, ca o completare a acestui tipar meridional al solarităţii şi al senzualităţii genuine, un autoportret dintr-o postumă: "În neamul meu femeile-s ciudate,/ Cu părul brun de tot şi faţa pală,/ le place mult iubirea, însă toate/ Îşi uită jură
