Se stie ca spre sfirsitul anilor ’70, cind cenzura ideologica a regimului ceausist incepuse sa dea semnele unei crescinde suspiciuni fata de toate formele discursului literar al zilei, problemele pe care le ridica trimiterea la tipar a unei carti incepeau de multe ori chiar de la titlul ei. Cu o astfel de situatie s-a confruntat prozatorul bistritean Cornel Cotutiu la volumul lui de debut. Pentru ca nici unul dintre titlurile propuse nu reusea sa treaca de furcile caudine ale suspiciunii ideologice, intr-un moment de exasperare, autorul in cauza a recurs, plin de umor, la un titlul care descria tocmai situatia aberanta pe care o traia, si atunci si-a numit cartea pur si simplu In cautarea altui final. Titlul a fost acceptat si cartea a aparut.

Mi-am adus aminte de aceasta intimplare (pe care o cunosc din folclorul mediului literar optzecist, si nu din gura autorului, ceea ce pina la urma nu are nici o importanta pentru ca in aceasta situatie proverbul italian „Si non e vero e bene trovato“ se aplica de minune) gindindu-ma la ceea ce s-ar putea spune acum, la final, nu doar despre postcomunistul nostru deceniu X, ci si despre secolul XX romanesc in general. Mi se pare ca situatia pe care o traim in acest moment noi, romanii, e chiar situatia titlului lui Cotutiu. Nereusind sa gasim o formula – acceptata de realitate – care sa caracterizeze, succint si credibil, si ultimul deceniu al secolului, si secolul in sine, putem ajunge la constatarea ca tot ceea ce s-a intimplat in aceste perioade de timp inseamna… cautarea altui final.

In ce priveste anii care s-au scurs de la caderea vechiului regim, stim ca acestia se confunda, cum mereu ni se spune, cu o perioada de tranzitie, dar intrebarea e daca nu cumva tot secolul XX romanesc nu reprezinta o astfel de perioada. Ce am facut noi in acest secol? Am trecut de la rural la urban, de la neintregire l