Povestea de-acum o suta de ani pare sa se repete: cel putin in spatiul euro-american, lumea a intimpinat cu mai mare interes si cu mai mare entuziasm ziua de 1 ianuarie 1900 decit debutul propriu-zis al secolului XX, la inceputul lui 1901. Facind comparatia intre atmosfera de anul trecut si cea de acum, sa observam – de pilda – ca atunci televiziunile faceau „numaratori inverse“, aratind cite zile au mai ramas pina-n 2000, pe cind acum ele lipsesc. Si totusi, e un fapt ca abia acum vor incepe noul deceniu, noul secol si noul mileniu!
Ceea ce inseamna ca traim acum ultimele zile ale celor vechi! O data trecuti dincolo, vom deveni oameni a doua secole: nascuti in o mie noua sute si…, traitori pina cindva, in doua mii si… Ba chiar, in cazurile rare ale deja-centenarilor, ei vor fi curind oameni a… trei secole, caci au venit pe lume inainte de 1901! Dupa cum la fel se va-ntimpla cu cei mai longevivi dintre nou-nascutii ultimilor ani, care se vor „intinde“ dincolo de 2101…
Ar fi de facut – asadar – patru bilanturi: al anului, al deceniului, al secolului si al mileniului. Mai simplu primul si din ce in ce mai grele celelalte.
Al anului 2000: inceput in mare euforie, cu explozii de artificii la Sydney, cu „constructia mileniului“ la Londra, cu sperante reinnoite la Bucuresti, dupa ce Romania tocmai fusese invitata in decembrie sa demareze negocierile de aderare la Uniunea Europeana si se dotase cu un nou guvern, condus de un premier tehnocrat si competent; sfirsit cu alegeri „cu cintec“ in Romania si in Statele Unite, „cintece“ – fireste – diferite: la Bucuresti a bintuit pret de o clipa spaima ca ar putea veni la putere un farseur extremist, in timp ce americanii au tot numarat peste o luna voturile celor doi candidati aflati aproape la egalitate, pina cind, saptamina trecuta, cursa a fost transata. Noul presedinte roman, Ion Iliescu, i-a trimis no
