Limita dintre artist si curator tinde sa devina doar amintirea unei conventii. Deceniul zece a confirmat ca atitudine nu doar artisti curatori, ci si curatori-artisti, acestia din urma manifestind fie o radicala schimbare de optiune, fie impunind un alt tip de creativitate in care conceptele capata intelesuri noi printr-un exercitiu de forma. Proiectul expozitional conceput si realizat de Liviana Dan la Muzeul Brukenthal din Sibiu (22 noiembrie-10 decembrie), cu sprijinul Kultur Kontakt, Viena, al Ambasadei Austriei, Bucuresti, CIAC – Bucuresti si al Departamentului de Arte Vizuale al Ministerului Culturii, propune un astfel de exercitiu. Fara a urmari o descriere a evenimentului va propun o relatare a atitudinilor generate.
„Hainele cele noi ale imparatului“1
Vertical/orizontal, masculin/feminin, rigid/unduitor sint atitudini pereche ascunse in tesatura. Intr-un demers poetic sau doar faptic teserea deschide sensuri de lectura multiple. Un posibil punct de pornire: Arahne care aprinde minia zeilor prin indrazneala maiestriei sale. Indrazneala devine astfel atributul suprem al creatiei, prin care provocarea se adreseaza tuturor. Condamnata la fragilitate si efemer, Arahne a devenit un simbol discret al artistului contemporan aflat intr-o permanenta provocare a limitelor. Teserea se defineste ca una dintre posibilele punti de legatura intre traditie si experiment. Actionind simultan ca receptacol si generator de stil, dar si ca filtru al timpului social, teserea contine intrinsec evolutia moravurilor si a mentalitatilor.
Construit in relatie cu corpul (haina/vesmint/costum/imbracaminte) sau in relatie cu contextul in care se plaseaza corpul (ambient cotidian sau decor), evident sau subtil, ascuns sau la vedere, discursul posibil pornind de la tesatura se desfasoara pe patru axe.
Pe verticala, in sens ascendent, se po