* Orice expresie conţine o tendinţă. Gratuitatea tragică a fiinţei care nu mai are ce exprima.
* E neînchipuit de greu să săvîrşeşti un lucru perfect inutil.
* Păcatul minor poate fi profilactic în raport cu păcatul major, descărcînd Răul din noi, aşa cum micile cutremure pot preveni cutremurele mari, degajînd în rate acceptabile energia subterestră ce le produce.
* Diletantismul bucuriei, pedanteria suferinţei.
* Aforismele: şarade ale stărilor tale de spirit, pe care te străduieşti să le rezolvi. Uneori izbuteşti, alteori nu.
* Teama de reacţia celuilalt pătrunsă-n scrisul tău: îndrăzneşti mai puţin în pitoresc decît în expresia abstractă. Bufoneria e cea mai riscantă manifestare, fiindcă se bazează pe complicitatea elementară (gregară) a celuilalt.
* Destinul: acea latură criptată a fiinţei care se cunoaşte pe sine, care ştie ce are de făcut, ceea ce conştiinţa noastră nu reuşeşte niciodată în chip satisfăcător.
* Poezia românească are nevoie, în răstimpuri, de cîte un Păcală naţional: Anton Pann, G. Topîrceanu, Marin Sorescu, Mircea Dinescu. După toate probabilităţile, lista rămîne deschisă.
* Politeţea spovedaniei: te jenezi să mărturiseşti nu atît lucrurile ce te stînjenesc, cît cele care i-ar putea stînjeni pe alţii.
* Tăcut în afară, locvace înăuntrul său.
* Veleitatea de-a avea un Destin, aşa cum ai avea un cont la bancă.
* Naufragiul verbului în trăire, naufragiul trăirii în propria-i limită, care emite pretenţii la expresie - iată cercul tău vicios.
* Un strop de ironie împodobind emoţia cum un inel sau un cercel.
* Nu poţi fi creator decît întreţinînd raporturi diplomatice cu imposibilul.
* Boala ca inconsistenţă naturală, benefică.
* Cîteodat
