Pamflet inutil
Ne-am bătut joc zece ani de democraţie, iar acum şi-a bătut ea joc de noi. Se încrâncenează carnea pe mine la gândul că destinul meu, al familiei mele şi al prietenilor mei este decis de ceea ce-i va trece prin cap adunăturii aflate sub bagheta lui Vadim. Definit în "Adevărul" drept un "mincinos patologic" (episodul Sandu David, fost preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor Israelieni, care i-ar fi oferit "butimanului" o statuetă pentru emisiunea de la televiziune, ar trebui să ne determine să nu-i mai pomenim nici numele!), fostul lacheu al lui Eugen Barbu şi al Elenei Ceauşescu a împins în parlamentul României o încrengătură de escroci, şantajişti, infractori şi demagogi parcă imaginată de mintea unui scelerat.
Ce autoritate pot avea pentru mine legile ieşite de sub fruntea lui Ion Dolănescu, aceeaşi frunte pe care la nunţi se lipea cu scuipat bancnota de-o sută de lei? Ce protecţie a artistului să aştept din partea Irinei Loghin, alta decât a sutienului în care, se spune, poposeau bancnotele generos oferite la chermeze cu muzică deocheată? La ce integrare europeană să visez, alta decât aceea pe bază de vulgaritate, xenofobie şi ură, propusă de patronul gazetei anti-semite "Atac la persoană"? Ce alibi moral pot avea la examen să le cer studenţilor o pregătire de înalt nivel, când reprezentantul meu în parlament, Ion Marcu (supranumit "Mesele") n-ar trece nici măcar un test de dictare? Ce fel de impuls de a-mi plăti eu taxele către stat şi datoriile faţă de parteneri de afaceri pot avea, când senator de Timiş e un trepăduş de pe la U.T.C., Viorel Dinescu, devenit azi un adevărat maestru al "blocajelor economice"?
Nu mai vorbesc de pegra peremistă neintrată pe listele parlamentare. Securişti spumegând de setea revanşei, miliţieni în care simţi cum vibrează plăcerea mânuirii bulanului, colonei reformaţi pe bază de burtă sup
