Cu noul an 2001, Ceasul planetei se pune în mişcare secundă cu secundă bătînd mai departe pe furiş către anul trei mii al erei creştine. An tînăr încă, faţă de calendarul celorlalte mari civilizaţii, pe care nu le mai numim.
Am spus Ceas, unealta mileniilor anterioare a băţului de trestie înfipt în nisip, în jurul căruia umbra subţire a Soarelui se învîrtea lin. Nisipul pe care Arhimede tocmai îşi calcula teorema, cînd legionarul roman călcă peste ea brutal cu sandaua. Enervarea,... furia grecului, rămasă în istorie, deopotrivă cu 3,14: Nu călca, dobitocule, peste cercurile mele!
Străpuns cu spada de soldat în era păgînă de dinainte de apariţia creştinismului, măcar marele cetăţean al Siracuzei nu a fost silit să renunţe la teoria lui PI, că, într-un cerc, diametral intră în el de trei şi paisprezece ori; sau că un corp cufundat în apă îşi pierde jumătate din greutatea lichidului dislocuit.
Să se lepede de ideea cu cercul şi cu diametrul, ori de trăznaia că dacă te bagi într-un butoi cu apă, te-ai face mai uşor, - pe Jupiter! să ne trăznească!... Să fie obligat să spună, ca Galileu, peste o mie şi ceva de ani, la tribunalul Inchiziţiei, că nu se mişcă; scăpînd de rug, pentru ca pe urmă să-şi şoptească, încăpăţînat, şoaptă ce ajunse în cele din urmă limpede pînă la noi: Şi totuşi se mişcă...
Într-adevăr. Dacă Arhimede s-ar fi născut mai tîrziu, în era creştină, drept-credincioşii evului de mijloc cu siguranţă că l-ar fi pus pe rug, înainte ori după Galileo Galilei, nu contează. Astfel încît, Papa de astăzi l-ar fi adăugat pe lista grozăviilor şi cruzimilor prin care Sanctitatea Sa cerea iertare umanităţii întregi pentru toate relele săvîrşite de Biserica occidentală.
Fapt e că mai uşor te înţelegeai cu Zeus şi cu Junona cu Apollo şi ceilalţi, dacă îţi trecea prin cap ceva nemaipomenit, nu se supăra nimeni cine în jurul cui se î
