Ce ascunde viitorul, în taina lui,
pentru mult îndurerata noastră ţară,
numai unul Dumnezeu o ştie. (Gala Galaction)
Îndrăgostitul de la 1900 (din episodul trecut), cel care s-a căsătorit cu o cvasi-călugăriţă, cu 12 ani mai mare decît el şi a trăit alături de ea pînă la adînci bătrîneţi, ca-n basme, nu e nimeni altul decît Gala Galaction, pe atunci Grigore Pişculescu. Ceea ce nu spun basmele, dar spun jurnalele sînt avatarurile unei asemenea căsnicii. Galaction, om cu frica lui Dumnezeu - laitmotivul însemnărilor zilnice - scrie cu sinceritate despre metamorfozele lui de după căsătorie. Numărul copiilor viitorului preot creşte de la un an la altul, o dată cu grijile financiare. Galaction nu e neapărat un pater familias entuziast, în orice caz nu de la început şi se consideră o fire boemă, nepotrivită pentru rolul grav cu care a fost învestit. La 34 de ani, tată a patru fete născute în primii 6 ani de căsnicie, se îndrăgosteşte de o elevă de 17 ani, Enrieta. Iubirea aceasta care-i prilejuieşte deopotrivă zbucium şi pagini literare "amurgeşte" de la sine, iar transformările ulterioare ale fetei nu îl încîntă. După acest "ceas smintit" urmează însă unul dintre episoadele cele mai dramatice (melodramatice, dacă ar fi doar literatură) ale romanului său sentimental: o dragoste răvăşitoare şi de durată pentru o tînără, Ileana, pe care o numeşte "soţia de taină". Petrec o oră-două pe zi, iau masa împreună şi, notează bărbatul, "vorbim, rîdem, plîngem sau ne iubim". Cînd fata se îmbolnăveşte, Galaction se află în faţa unei nedorite alegeri: "Şi iată-mi conştiinţa, grea cît un elefant, ducînd în spinare - ca pe unul din acele stranii tabernacule brahmine - cea mai jalnică şi cea mai inextricabilă problemă sufletească: să scap viaţa unuia lovind în cinci (dintre care patru carne din carnea mea!) sau să las să moară încet, zi cu zi pe cel dintîi ?
