Istoric specializat în problemele estului european şi mai ales ale României, analist politic şi romancier interesat de aceeaşi lume tulbure şi puţin cunoscută pe malurile Senei (Istoria românilor şi romanul Trădare au fost traduse în româneşte la Institutul european, respectiv la Editura Fundaţiei Culturale Române), Catherine Durandin publică foarte recent (colecţia "Ister" la Ed. Hesse din Paris) o carte dedicată Bucureştilor noştri şi mai ales celor pe care îi ştie şi-i trăieşte autoarea, fie ca tînără studentă, ca cercetător, ca scriitor şi prieten mai tîrziu, în perioada plină de iluzii de la începutul anilor şaptezeci, şi apoi în aceea mai fierbinte din ultimul deceniu şi de azi: venind de la un autor cu o asemenea carte de vizită, Bucarest. Memoires et promenades este o mărturie care interesează evident un cerc mai larg de cititori, un text de la care aşteptăm observaţii personale şi puţin comode în acelaşi timp, o carte cu adevărat utilă celor care ştiu să citească şi să mediteze la ceea ce au citit. Catherine Durandin este un analist şi un istoric al problemelor româneşti care îşi iubeşte "obiectul de studiu" în felul său, fără indulgenţe inutile, fără acompaniament de ţambal, aromă de mititei şi tradiţionala "periniţa"; mărturia sa este preţioasă nu numai ca document, ca oglindă parţială în care trebuie să ne privim chiar dacă (mai ales dacă) nu ne place întotdeauna ce vedem, dar şi ca încercare de structurare a unor imagini succesive pe care mulţi vizitatori le-au lăsat în stadiul de fragment. Istoricul, dar şi romancierul care dublează pe memorialist, pun ceva în plus în această carte care pretinde din titlu că este doar o adunare de memorii rezultate oarecum întîmplător, în urma unor simple "plimbări", şi le sîntem recunoscători amîndurora pentru că încearcă să depăşească stadiul unor observaţii disparate pentru a le ordona într-o viziune de ansambl