(recuperarea unui text cenzurat)
Volumul al patrulea din Jurnalul lui Galaction (Albatros, 2000), care cuprinde perioada 8 ianuarie 1940 - 30 decembrie 1944, este cu siguranţă cea mai pasionantă experienţă de lectură pe care am făcut-o anul acesta. Ca mai toţi cei care s-au întîlnit în şcoală cu nuvela La Vulturi! (pe care eu a trebuit s-o şi predau, ca profesoară navetistă, la clasa a VIII-a, "pentru examen") transferam asupra autorului toată nemulţumirea faţă de cei care au inclus în programă un asemenea text. (în paranteză fie zis, Galaction îl admira încă din tinereţe pe Zola, iar secvenţele naturaliste din La Vulturi! sînt tributul acestei admiraţii). Lectura jurnalului scris de Galaction timp de aproape 60 de ani (1898-1955) a fost aşadar, pentru mine, un act de dreptate şi totodată eliberarea de o prejudecată. însă cauza experienţei ieşite din comun pe care mi-a oferit-o volumul al patrulea al însemnărilor preotului-prozator e alta: este primul text în care am putut urmări, pagină de pagină, felul în care opera cenzura comunistă. Jurnalul lui Galaction a mai fost publicat, în anii '80, cu mari croşete, mai ales în ce priveşte notaţiile scrise după 1940. Editorii au păstrat, la republicare, croşetele, dar le-au umplut cu textul care lipsea din prima ediţie, astfel încît cititorul poate urmări fără efort contribuţia cenzurii la fabricarea evenimentelor şi felul în care, din omisiune în omisiune, se naşte o solidă minciună. Cenzorii au forfecat absolut tot ce ţine de antibolşevismul răspicat al lui Galaction, de Basarabia, de Cadrilater, cîteva judecăţi mai aspre la adresa propriului popor, cîteva opinii defavorabile la adresa celor care au devenit, ulterior, eroi ai neamului, cîteva probleme specioase legate de legionari şi, după o logică care îmi scapă, numai unele dintre pasajele referitoare la regalitate şi numai unele dintre pasajele refer
