Reziduuri psiho-somatice

Iritat de preţuirea şi afecţiunea lumii literare faţă de Gellu Naum, Radu Voinescu publică în LUCEAFĂRUL nr. 43, un fel de pamfleţel (cu inevitabil efect de bumerang), în care afirmă că volumele poetului sărbătorit cum se cuvine la 85 de ani nu spun nimic. Nu lui, R.V., ale cărui merite nu s-au făcut remarcate pînă acum, ci aşa, în general. Aceeaşi afirmaţie şi tot fără argumente e extinsă şi asupra exegeţilor lui Gellu Naum (după cum se ştie, universitari şi scriitori cu bibliografie consistentă) - nimic despre nimic: "Nu demult, pohetul fu sărbătorit din nou. I-a mai apărut o carte. Care nu spune nimic. Cum nu spun multe dintre cele pentru care a fost sărbătorit alte dăţi. De pe urma cărora a primit onoruri. Pentru care e considerat unul dintre cei mai importanţi, ba chiar cel mai important şi aşa mai departe. Doamne şi domnişoare care nu s-au eliberat de complexe freudiene se extaziază mistic atunci când pohetul mai spune câte ceva.[...] Dar cum tot ce zice şi scrie pohetul face să curgă râuri şi lacrimi înduioşat-evlavioase, sau să scapere priviri transportate în lumea ficţiunei ideale, natural că i s-au găsit justificări metafizice, metatextuale, metapsihologice, metalingvistice etc. etc." Toţi sînt deci nişte snobi exaltaţi, habar n-au să deosebească poezia de vorbărie, trebuia să vină cineva să le spună adevărul verde în faţă şi obscurul colaborator al Luceafărului n-are nici o îndoială că el e singurul cap-capabil să ajungă la o judecată de valoare asupra operei lui Gellu Naum şi asupra persoanei poetului. Care mai are un defect major: îi plac pisicile. La o recentă lansare a îndrăznit chiar să facă elogiul lor. În calitate de biped, Radu Voinescu s-a simţit jignit: "Dacă pe bipezi îi expediază în două fraze, în schimb se lansează într-un consistent elogiu adus pisicilor. Foarte frumos! Cineva a elogiat nebunia şi azi e ci