Am citit în ultimele zile nenumărate comentarii despre întoarcerea dlui Iliescu la Cotroceni, a PDSR-ului la guvernare şi despre premieratul dlui Adrian Năstase. Comentarii în care abundă sfaturile şi speranţele că noii protagonişti ai Puterii vor ţine seamă de ele. În ceea ce mă priveşte sînt sceptic. Dl Ion Iliescu nu datorează nimic presei - cel puţin din punctul său de vedere -, aşa că e greu de crezut că se va lua după opiniile editorialiştilor. Gesturile sale de bunăvoinţă adresate presei mi se par, mai degrabă, nişte bezele de învingător care n-are timp, deocamdată, să se uite urît la cei care l-au atacat în cei patru ani cît a stat în opoziţie. Dar, cum se ştie, dl Iliescu ţine minte şi cine l-a sprijinit şi cine l-a atacat. Cei care îşi imaginează că ar putea intra în graţiile sale, pentru a avea uşa deschisă la Cotroceni, s-ar putea să se înşele din greu, în ciuda piruetelor pe care le fac, în ultima vreme. Asta nu înseamnă însă că realesul preşedinte va arăta cuiva uşa. Mai curînd va avea grijă să n-o deschidă. Şi, de fapt, nu dinspre presă vor porni problemele dlui Iliescu, ci dinspre partidul de care, formal, s-a despărţit după ce s-a întors la Cotroceni.

PDSR e un partid complicat. Chiar dacă dl Iliescu şi-a luat rămas bun de la el, asta nu înseamnă că noul preşedinte va renunţa la acţiunile pe care le are în partid, deşi, se pare, dl Năstase va prelua cu acte în regulă succesiunea. Pentru a-şi păstra un cuvînt de spus de la Cotroceni în politica PDSR, dl Iliescu ar putea, în săptămînile următoare, să blindeze preşedinţia, pe faţă sau nu, cu persoane pe care să conteze, la o adică, din partidul al cărui lider va deveni dl Năstase. Fiindcă, spre deosebire de dl Emil Constantinescu, preşedinte lipsit de forţă politică, dl Iliescu are această forţă şi nu va accepta să se despartă de ea. De aici probabil că vom asista la turbulenţe în PDSR, tur