Mărturia de faţă se vrea un document al unor imbolduri, fapte, circumstanţe, atitudini, mentalităţi, împliniri şi eşecuri rămase până azi total necunoscute opiniei publice, în ciuda importanţei cu care, la vremea lor, şi-au jucat, în bine sau în rău, adesea imprevizibil, rolul contributiv. Ceea ce ofer cititorului e însă numai un rezumat, foarte restrictiv, pentru că abundenţa de ipostaze şi întâmplări nu se lasă cuprinsă în spaţiul a numai două pagini de gazetă.

E vorba de istoricul monumentului funerar din Cimitirul Bellu Militar (lotul rezervat membrilor Academiei Române) acea lespede masivă de marmoră cenuşie care - vegheată de o copie în bronz, uşor modificată, a Rugăciunii lui Constantin Brâncuşi - adăposteşte mormintele a patru mari pictori ai noştri: Ioan Andreescu, Ştefan Luchian, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady.

În legătură cu realizarea acestui monument - rezultat din voinţa susţinută şi cu suportul financiar al Academiei - nu a fost publicată la vremea respectivă vreo ştire în presă. Nici mai târziu considerente de ordin politic nu au permis o relatare exactă şi amănunţită a faptelor, destinată a vedea lumina tiparului. După trecerea a mai bine de un deceniu de la darea în folosinţă a celor patru morminte catalogul Opera lui Brâncuşi în România, întocmit de Barbu Brezianu, a pus în circulaţie, atât pe plan naţional cât şi internaţional - neamendându-le până azi în vreuna din ediţii - o seamă de informaţii pe cât de incomplete sub raport profesional, pe atât de necorespunzătoare, în parte, cu adevărul. Vina lui Barbu Brezianu în această privinţă este minoră. El a fost până la un punct victima circumstanţelor la care am făcut aluzie. Restabilirea celor petrecute în realitate se impune deci odată mai mult, deşi motivaţia principală a ceea ce mi-am propus e dictată de voinţa interpretării corecte a unei perioade zbuciumate din istoria n