Era Emil Constantinescu s-a incheiat. De-acum, fostul presedinte a parasit fotoliul de la Palatul Cotroceni. N-a lasat in urma lui regrete; doar dezamagiri. Cel care, cu patru ani in urma, promitea romanilor ca va porni o adevarata cruciada impotriva coruptilor a esuat lamentabil. Coruptia este un fenomen omniprezent, de la cele mai inalte niveluri ale puterii pana in colbul imbacsit al satelor romanesti. Sursa fabuloasa de venituri ilicite, mita a devenit extraordinar de draga mai multor romani.
Nici tinerii nu au de ce sa-l regrete pe cel care a incalcat toate clauzele "Contractului cu tanara generatie". Imprastiati pe toate meridianele lumii, unii tineri se mira si azi cum de-au putut sa-l creada pe cel care le-a promis atatea. Altii nici nu se mai gandesc la el.
La randul sau, Constantinescu se arata profund dezamagit. Recent, ex-presedintele s-a plans ca aproape nici unul dintre oamenii pe care i-a adus in juru-i nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor sale. In opinia lui Constantinescu, lupta contra tarelor societatii romanesti nu a avut succesul scontat tocmai din cauza calitatii inferioare a indivizilor promovati in functii foarte importante. (In paranteza fie spus, o parte dintre acestia au sarit deja parleazul la pedeseristi, ca sa-i ajute si pe ei in razboiul contra coruptiei).
In acest caz, singurul vinovat de ceea ce s-a intamplat in Romania este tot seful tarii. In pofida lamentarilor pe marginea legilor care (zice-se) restrang foarte mult puterea presedintelui, Constitutia lasa, totusi, o semnificativa initiativa celui care ocupa fotoliul de la Cotroceni. (Desemnarea premierului, numirea directorului serviciilor secrete si a trei judecatori din cadrul Curtii Constitutionale sunt doar cateva dintre atributiile sefului de stat. Pai, daca nici asta nu inseamna putere, atunci...). Ca presedintele tarii nu a fost in stare sa gaseas
