Despre onoare şi credibilitate. A fost dat publicităţii rechizitoriul în "afacerea SC Tepro SA Iaşi" (Evenimentul zilei, 14 decembrie), afacere conţinînd cel puţin două dosare distincte - al unei privatizări dubioase şi al unei crime comandate. Distincte, dar intersectate: a fost asasinat un lider sindical, iar uciderea lui s-a făcut din dispoziţia profitorilor privatizării. Un rechizitoriu nu echivalează, desigur, cu o sentinţă, iar prezumţia de nevinovăţie funcţionează pînă în momentul pronunţării acesteia. Datele din rechizitoriu sînt totuşi suficiente pentru a se putea constata că protestele neîncetate ale salariaţilor de la SC Tepro SA Iaşi împotriva modului în care fusese privatizată societatea fuseseră perfect îndreptăţite. Aceste proteste au fost însă prezentate, pînă la asasinarea liderului sindical care le-a organizat şi condus, ca fiind expresia împotrivirii de tip comunist la privatizare, la reforme, la intrarea în Europa ş.a.m.d. S-a manifestat, şi cu această ocazie, rudimentarul naţionalism întors pe dos constînd în culpabilizarea "românilor" ca înapoiaţi, incapabili să iasă din mentalitatea retrogradă a etatismului, cei care cumpăraseră societatea ieşeană fiind proiectaţi în dulcea lumină a unui avansat spirit central-european. După asasinatul de la Iaşi, absolut nici una dintre persoanele care au "înfierat" ani de zile cu sfîntă mînie capitalistă, europeană, pro-occidentală protestele sindicaliştilor ieşeni n-a crezut de cuviinţă să schiţeze, măcar, o cît de firavă recunoaştere a erorii. Şi ar fi avut, toate aceste persoane (analişti, editorialişti, politologi, economişti-publicişti, moderatori etc.), nu obligaţia, ci datoria să o facă. Pentru a-şi repara onoarea, pentru a-şi păstra credibilitatea. De intelectuali. Adăugiri. Binevenite, foarte utile clarificările lui Alexandru Călinescu din articolul Vadimism şi lepenism (Dilema, nr. 408). Cre