Pentru toate instituţiile mass-media din lume, e foarte importantă "ştirea principală", aceea care se pune sub frontispiciul ziarului ori cu care începe telejurnalul. Explicaţiile acestei importanţe sînt multe şi se învaţă în toate şcolile de jurnalism, iar marii oameni de presă se măsoară şi după flerul cu care ştiu să selecteze ştirea "de deschidere". În acest loc privilegiat se intersectează ceea ce se cheamă "agenda politicienilor" cu "agenda publicului", iar în ţările cu o veche şi stabilă presă liberă orice editor ştie că, prin alegerea informaţiei de prima pagină, trebuie să răspundă unor aşteptări ale opiniei publice. Prin ţările pe unde s-a întîmplat să mă aflu, am făcut de mai multe ori acest mic experiment: am comparat prima pagină a mai multor ziare şi felul în care încep emisiunile de ştiri de la TV. De cele mai multe ori, am observat că marile jurnale de informaţii "cad" pe acelaşi eveniment. Dincolo de ce se învaţă la şcoală şi de "talentul" jurnaliştilor, o asemenea coincidenţă spune ceva despre coerenţa respectivelor societăţi şi arată o anumită ordine în agenda publică. Oamenii - editori de ziare şi cititori care vor să fie informaţi - par să ştie ce vor şi să se cunoască destul de bine unii pe alţii. La noi, tînăra şi fragila presă liberă şi democratică şi-a format o mică tradiţie din a dedica locul privilegiat de sub frontispiciul ziarului aproape exclusiv dezvăluirilor sau ştirilor senzaţionale. Iar cînd acestea nu există, le inventează ori le întorc frumuşel din condei, creînd astfel subiecte de dezbatere publică şi "cazuri". Ori trîntind, pur şi simplu, cîte o enormitate despre care lucrătorii la ziarul respectiv îşi închipuie că "interesează publicul" ori că "vinde ziarul". Aşa a făcut, de pildă, Evenimentul zilei de sîmbătă, 16 decembrie, ocupînd un sfert din prima pagină cu titlul Monştri de închiriat şi cu o poză oribilă înfăţişînd