Nici nu s-a uscat bine cerneala din barba domnului Constantinescu, ca s-a şi rupt apa secolului. Anul trecut s-a făcut repetiţia generală a schimbării. S-au organizat excursii în Tonga, artificii la Londra şi crize la Snagov. Aşa cum n-a reuşit atunci virusul Y2K, n-a reuşit acum nici bacilul "Cheia". Vaccinat electoral timp de patru ani de medicii democraţi, Ion Iliescu s-a sculat de pe patul opoziţiei şi pe mulţi o să popească, ionească, georgească. Sau prea mulţi o să poprească. Succesul PDSR în alegeri este de fapt palatul Victoria al întregului popor. Un rol esenţial l-au avut intelectualii şi societatea civilă, indiferent ce înţelegem prin aceste sintagme. Rar s-a văzut exemplu mai pilduitor de unitate populară, de spirit de sacrificiu şi de viziune pe termen lung. Cu vorbă şi faptă, ţărăniştii şi liberalii au lăsat deoparte certurile şi s-au unit în cuget şi-n simţiri. Personalităţi şi anonimi, toţi ne-am cedat voturile într-un suflet în favoarea candidatului bunic şi partidului unic. L-am întîmpinat apoi cu cîntece populare, cu pîine turcească şi dosarele securităţii. Stînga mută şi cîştigă. Calul la C4 şi nebunul la Senat. Sau invers? Păstorel scria despre Caligula Imperator, care "şi-a făcut din cal senator/Petru Groza mai sinistru / A făcut un bou ministru". Prin coaliţia veselă de la Săpînţa trece umbra călugărului Vasile. O stafie cutreieră angroul Europa. E stafia cetăţeanului care şi-a cucerit libertatea. Isărescu se retrage otrăvind benzinăriile şi incendiind documentele. Dar aşa se-ntîmplă cînd dreapta e stîngace, iar stînga tenace. Între două rele, am ales a treia cale. Nu de reformă mă-nspăimînt, ci de eternitatea ei. Un amic: "omul, inclusiv românul, e compus 70 la sută din apă". Să fie oare întîmplător că exact acest procent al României l-a votat pe specialistul în ape? Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu nu sînt ca ei. Articolul de faţă este u