A trecut aproape un an de la privatizarea societatii Tomiris. Desi debutul parea promitator, apele deja au inceput sa se tulbure la fabrica de matase, in principal de politica dusa de catre actualii actionari majoritari. Povestea privatizarii de la Tomiris este una destul de lunga, caci Fondul Proprietatii de Stat a reusit sa vanda pachetul majoritar de actiuni abia dupa ceva mai mult de un an de la publicarea ofertei. La inceput, avand in vedere legislatia privatizarii si valoarea destul de ridicata a pachetului majoritar de actiuni, privatizarea a fost initiata la Bucuresti. Schimbarea ulterioara a cadrului legislativ a adus vanzarea actiunilor de la Tomiris la Iasi, pretul fiind fixat la un milion de dolari. Primul care s-a prezentat la discutii a fost presedintele asociatiei industriasilor din Grecia, care a acceptat pretul, insa a pus mai multe conditii. Printre acestea, disponibilizarea masiva de personal, industriasul grec considerand ca schema este cam incarcata pentru planurile sale de viitor. FPS Iasi a renuntat la continuarea discutiilor, astfel ca Tomiris a fost din nou scoasa la vanzare, de data aceasta la jumatate de pret, adica numai 500.000 de dolari. Textil SA, o firma din Arad, s-a prezentat la licitatie si a achizitionat pachetul majoritar de actiuni. Singurul lucru care s-a stiut si care s-a spus despre firma aradeana este ca apartine unei societati inregistrate in Luxemburg, unul din paradisurile fiscale europene. In rest, secret maxim, alimentat si de catre directorul general al Tomiris, Vasile Micliuc. La inceput, treaba parea sa mearga bine, noii patroni au anuntat ca vor trece la angajari, afacerea facuta de FPS, chiar daca pretul de vanzare fusese destul de mic, parand chiar foarte buna. Cu toate acestea, primele semne de intrebare au aparut in momentul in care s-a pus problema angajarilor, personalul selectat facand parte din marea ma