Ei, acuma ştim: caltaboşul politic e făcut de avocaţi şi e umplut cu confetti încăpăţînate, rămase agăţate de buletinele de vot după perforare. Şi am mai aflat că Războiul Civil nu a luat sfîrşit niciodată. Bush şi Gore au cîştigat fiecare în cîte o altă ţară. În ţara lui Bush, oamenii se prefac că sînt "adevăraţi", mîncînd şuncă, de parcă şi-ar fi tăiat porcul din bătătură, răzînd la bere, de parcă ar fi făcută din hameiul de pe tarlaua lor şi pufăind de parcă mahorca ar veni direct din plantaţiile de tutun ale bunicului. În ţara lui Bush, oamenii se duc la mii de biserici, ca să se roage pentru sănătate şi să audă vorbindu-li-se despre ascunsele căi ale Domnului care a decretat că trebuie să te înfrupţi din produsele uriaşelor corporaţii ca şi cum le-ai fi crescut şi plivit cu mîinile tale. În ţara lui Bush, ascultarea faţă de Domnul e la mare trecere şi lumea sfidează guvernul care îi normează bolile, salariul minim obligatoriu, legislaţia muncii şi care stabileşte baremuri pentru testele la matematică. În ţara lui Bush, poţi să iei puţin aer curat mergînd pe cîmp cîţiva paşi, cu o puşcă în mîini şi ucigînd oarece jivine. Aer curat este din abundenţă în ţara lui Bush, aşa că nu prea e nevoie să se puie frîu fumurilor, fie că ies pe coşuri sau din frunzele lui tata-mare. Ţara lui Bush este enormă, aşa cum poţi vedea şi pe hartă, şi nu tot atît de populată ca ţara lui Gore. În ţara lui Bush, ţara este numită tărîmul lui Dumnezeu şi a fost dată oamenilor în costume ca s-o foreze, s-o înghiontească şi să o despoaie în tot anul, cu excepţia duminicilor, căci atunci e vremea rugăciunii şi a uciderii de jivine. Ţara lui Gore, de pe coaste, e bălţată şi nu se încrede în politichie. În ţara lui Gore se produce Noua Economie a Epocii Informatice, o economie pe care poţi s-o vezi şi s-o simţi, dar nu poţi defel s-o guşti sau s-o înţelegi. În ţara lui Gore trăiesc şmec