Cel de-al doilea tur al alegerilor prezidentiale si rezultatul sau sunt un prilej nimerit pentru concluziile legate nu numai de ultimii patru ani, ci de intreaga perioada de 11 ani, de cand a cazut regimul comunist.
Reintoarcerea la Putere a lui Ion Iliescu si a Partidului Democratiei Sociale din Romania intra perfect in ceea ce politologul american Samuel Huntington numeste "testul dublei alternante la Putere". Cata vreme Iliescu si partidul sau pareau a sta vesnic la Putere, Romania se indrepta catre ceva asemanator cu situatia din Mexic. Acolo, partidul de guvernamant (cu un nume imposibil - Partidul Revolutionar Institutional) nu a putut sa fie dat la o parte mai bine de 70 de ani. Alegerile din 1996 au reprezentat o binevenita alternanta la putere. S-a vazut atunci ca, prin votul lor, oamenii pot sa schimbe o Putere ce parea a ramane indefinit acolo unde era. Apoi, datorita modului defectuos cum a functionat prima coalitie autentica din Romania, precum si a rezultatelor mult sub asteptarile populare, s-a produs o noua alternanta la Putere. Dupa Huntington, care a studiat multe tari democratice, tocmai in aceasta consta testul dublei alternante, ca partidul care castiga Puterea in momentul initial al schimbarii de regim sau revolutiei sa fie inlocuit apoi prin alegeri libere, dupa care sa revina prin aceleasi mijloace la Putere. Cand se petrece aceasta, inseamna ca democratia a facut un pas inainte.
Romania tot face cate un pas inainte. In timp ce face un pas, altii fac cate zece sau douazeci de pasi. Ei fac acesti pasi repede, noi - incet. Ei sunt departe, aproape de Ue sau deja in Nato, in timp ce noi nu stim sigur nimic, nici daca ne vom integra, iar daca da, atunci nu stim cand. Problema este ca lumea crede ca daca vom intra in Uniunea Europeana o vom duce mai bine. Putini inteleg faptul ca mai intai trebuie sa o ducem bine, iar apoi vom fi p
