Programul PDSR este o strategie tipic romaneasca, plina de necunoscute, care nu te face sa pricepi pina la urma de unde te ia si unde vrea sa te duca, dar cu zvicniri remarcabile, unele dintre ele facind cit tot programul unui Radu Vasile Dincolo de nuantele tactice, putem sintetiza astfel obiectivele pe care Uniunea Europeana, FMI, Banca Mondiala, simtul comun, pielea populatiei si interesele firesti ale Romaniei le "impun" noului guvern de la Bucuresti: pastrarea unei inflatii joase si in scadere, definitivarea privatizarii, inclusiv in domeniul bancar, atragerea masiva de investitii straine directe si de la zero - singura sursa masiva si gratuita de bani si organizare eficienta pentru economia romaneasca, si, in sfirsit, eliminarea marilor monopoluri din economie (energie si gaz in special), monopoluri care spoliaza populatia si afacerile cu aceeasi specifica aplecare. Ca obiective secundare, se disting stabilizarea cadrului legislativ si institutional, respectiv simplificarea zdravana a legislatiei economice si fiscale, fara de care investitiile straine, la fel ca si cele autohtone, nu au nici o sansa sa se inghesuie in Romania. Ce ofera programul PDSR din toate acestea si cum poate fi caracterizata aceasta oferta? In domeniul macroeconomic, tinta guvernului PDSR este cea trecuta si in strategia pe termen mediu convenita cu Uniunea Europeana: o inflatie sub 10% in 2004. In 2001, deficitul bugetar urmeaza sa fie de 4% - ni se spune, din cauza cheltuielilor electorale ale guvernului Isarescu -, urmind ca din 2002 acesta sa fie tot cel din strategie, adica in jur de 3%. Aceste rezultate macro, neputindu-se altfel, ar trebui obtinute prin politici bugetare si fiscale selective, adica favorizind mai ales anumite sectoare considerate prioritare. Trecind peste eventualele nedreptati cauzate de stimularea unor sectoare in raport cu altele prin mijloace fiscale - pentru a