Democratia romaneasca a implinit frumoasa varsta de 11 ani. Libertatea presei, dreptul de a infiinta partide politice, ocrotirea (iar in viitorul apropiat - garantarea) proprietatii, sunt doar cateva dintre castigurile obtinute in urma revolutiei din 1989. Totodata, de mai bine de un deceniu, in Romania se desfasoara alegeri legislative libere.
Primele alegeri parlamentare au avut loc in mai 1990. Victoria a revenit atunci Frontului Salvarii Nationale, bizar conglomerat de interese politice si dorinte de marire ale comunistilor din linia a doua a recent defunctului PCR. Pe locul doi, dar la mare distanta, se clasa UDMR, iar pe trei - Partidul National Liberal (condus de Radu Campeanu). Premier (re)devenea Petre Roman, care, pana in momentul decaderii din drepturi, avea sa reuseasca uluitoarea performanta de a pierde toate pariurile pe care le facuse cu alegatorii. Cel mai celebru - pariul cu agricultura.
In cei doi ani cat a durat prima legislatura a vietii politice din Romania, nivelul de trai al majoritatii cetatenilor a inceput sa scada vizibil, concomitent cu aparitia primilor mari imbogatiti ai tranzitiei. Bineinteles, o parte semnificativa dintre acestia era reprezentata de catre politicieni; cu cat omul politic se arata mai imbecil in Parlament/Guvern, cu atat mai repede ii sporea averea.
Incepand cu anul 1992, pe scena politica romaneasca incepea sa se impuna Conventia Democrata. Creatie a seniorului Corneliu Coposu, CDR isi propunea sa reprezinte o alternativa viabila la stanga politica ce era condusa de Ion Iliescu. Reunind, initial, nume de marca ale intelectualitatii romanesti (din tara sau din diaspora), carora li se adaugau putinii oponenti veritabili ai regimului comunist, alianta partidelor de dreapta redescoperea puterea opiniei publice si speranta in mai bine.
Intre 1992-1996, PDSR - castigatorul alegerilor generale - i
