La inceputul anului 2000, Alianta pentru Romania sufla in ceafa groasa a Partidului Democratiei Sociale din Romania. Creditata cu un (prea) frumos 20% si cu reale sanse de a juca un rol important pe scena politica romaneasca, ApR s-a dezumflat exact cand trebuia sa-si duca la implinire visele. Scandalul Costea, perfect instrumentat de catre adversarii politici, reactiile intarziate ale aperistilor la atacurile celor din jur, neputinta de a-si defini exact o doctrina de la care sa se revendice au facut din partidul lui Teodor Melescanu o victima sigura a anului electoral.
Desi, la alegerile locale, Alianta pentru Romania reusea sa scoata un rezultat bun si, prin urmare, sa impuna o suma de primari si consilieri in foarte multe din localitatile tarii, semnele viitoarei decaderi se vedeau clar. Apoi, alegerile generale au dat lovitura de gratie unui partid care nu a stiut sa-si traseze viitorul politic.
Filiala ieseana a ApR a fost printre cele mai slabe ale partidului. Obtinand la locale un scor mult sub media pe tara, liderul de atunci al organizatiei din Iasi, Gabriel Popescu, a fost obligat sa-si prezinte demisia. Ulterior, descoperind ca in urma derularii alegerilor generale, presedintele partidului, Teodor Melescanu, a avut o prestatie mai slaba decat cea a formatiunii pe care o conducea, Popescu s-a razbunat, cerand sefului sau sa-si dea, la randu-i, demisia.
Lasati de izbeliste, deja foarte multi aperisti se gandesc sa se intoarca de unde au plecat. Adica la PDSR. Unul dintre nostalgici ar fi chiar Gabriel Popescu. Astfel incat, dupa ce si-au dat masura talentului politic, aperistii fac stanga imprejur. (C.O.)
La inceputul anului 2000, Alianta pentru Romania sufla in ceafa groasa a Partidului Democratiei Sociale din Romania. Creditata cu un (prea) frumos 20% si cu reale sanse de a juca un rol important pe scena politica romaneasca,
