WVM denumeşte un sindrom, înseamnă "Wim van Mironov" şi reprezintă o combinaţie între numele lui Wim van Weltzen şi al lui Alexandru Mironov, două persoane fără nici o altă legătură între ele în afară de aceea că au fost eroii unor întîmplări burleşti petrecute la Televiziunea Română publică între anii 1996 şi 2000. Cel dintîi, olandez, om politic, lider al Internaţionalei creştin-democrate, ceea ce vrea să zică o funcţie mai degrabă decorativă, se afla în România în perioada crizei din fosta coaliţie guvernamentală ce avea să se încheie prin chinuita demisie a premierului Victor Ciorbea. Din motive obscure (sau, poate, printr-o confuzie de continent), modestul turist politic, a cărui importanţă fusese însă corespunzător şi slugarnic supradimensionată de gazdele sale, a considerat de cuviinţă să se implice în viaţa politică din ţara acestora şi să pregătească un discurs în care să aducă un sprijin apăsat premierului în clătinare, dimpreună cu o energică dezavuare a reprezentanţilor unui alt partid din coaliţie, suspectat de diabolice manevre destabilizatoare. Anume formulări din acel discurs, pregătit spre a fi rostit la Parlament, într-o sîmbătă, sugerau măcar o masivă preluare a punctului de vedere al gazdelor, parlamentarii PNŢCD, dacă nu chiar ajutorul dezinteresat al unei "mîini prietene". Episodul ar fi fost mai degrabă exotic, inclusiv din perspectivă ulterioară, ceva în genul ghirlandelor de flori atîrnate de gîtul politicienilor europeni cînd vizitează insule polineziene. Fiindcă trebuie menţionat că liderul Internaţionalei creştin-democrate, atunci atît de prompt milostiv cu premierul creştin-democrat român aflat la ananghie, nu a intervenit totuşi în apărarea fostului cancelar german Helmut Kohl cînd acesta a dat de greu, deşi unificatorul Germaniei avea, orişicît!, ceva mai multă vechime în creştin-democraţie şi ceva mai mari merite în construcţia