Punctualitate, eleganţă, răgazuri, fast-food, ...două vorbe, servicii

(interviu cu colecţia "Dilemei")

Punctualitatea - ce mai e şi asta? "Ora exactă reprezintă raportul nostru cu mersul soarelui: cu răsăritul şi apusul, cu toată aventura medie a soarelui în timpul zilei şi, desigur, în timpul nopţii, în cealaltă parte a pămîntului, nevăzută ochilor noştri. Cînd sîntem la ora exactă într-un loc nu facem numai o dovadă de politeţe: respectăm un mare simbol. Ea este legătura noastră cu acei luminători din Geneză, soarele, luna şi stelele făcute de Dumnezeu, în ziua a patra a Creaţiunii (...) Creatorul Bibliei, poporul ebraic, concepe cel dintîi trecerea de la timpul veşniciei - pe care religia Mesopotamiei sau a Indiei îl atribuie omului - la timpul concret dat fiinţei noastre. Veşnicia este cuvenită numai lui Dumnezeu (...) Lipsa de punctualitate arată şi o foarte proastă părere despre noi înşine: ne considerăm de serie, întîlnirea cuiva cu noi, la o oră exactă şi într-o zi stabilită, nu e un eveniment ci o întîmplare care poate avea loc sau nu, n-are importanţă. De la faptul că fenomenele cereşti nu sînt repetabile în cursul unei vieţi de om, putem conchide că nici ceea ce i se întîmplă unui om nu este repetabil într-o viaţă. Eşti conştient de unicitate atîta vreme cît eşti conştient că întîmplările vieţii tale nu sînt repetabile." (Ileana Toma, "Ora exactă", nr. 85/1994)

"Modă şi mode" "Haina stă pe gît şi în umeri: dacă acolo nu i-o fixezi, se dereglează toată. Cînd pun stofa pe masă văd clientul şi iau poziţia lui: îi studiez ticurile - dacă-i obişnuit să dea din mînă îi las puţină bogăţie la unul din piepţi, unde haina simte mişcarea - mă rog, văd costumul în desfăşurare: la birou, în maşină, la plimbare. Dacă (un client) nu ştie, îi spun că linia manşetei nu trebuie să iasă de o palmă din mînecă; atît cît se vede gulerul cămăşii la ceafă,