Acum un an, un personaj insolit care se recomanda drept profesor de seismologie la o universitate americana a profetit ca in primele luni ale anului 2000, Romania va fi scuturata de un cutremur devastator.
Omul se baza pe niste calcule elucubrante care, din fericire, nu s-au confirmat. Cu toate ca omul nu putea duce o fraza pana la capat, el s-a bucurat de increderea publicului larg si multi s-au mutat in plin camp, pentru cateva zile, pentru a evita urmarile cutremurului care ne statea pe cap mai ceva ca un drob de sare. Acesta este doar un exemplu al infloritoarei industrii a profetiei. Si, in special in anul 2000, nu mai distingeai intre profetii si programe electorale.
Pentru cei care credeau cu tarie in sfarsitul lumii, inceputul celui de-al treilea mileniu este, probabil, prilejul unei mari dezamagiri. Anul 2000 a trecut, nu am fost distrusi de cutremure, meteoritii nu au bombardat Caracalul. E drept, pentru noi lucrurile parca sunt mai simple. Intr-o istorie in care potecile urca si se bifurca, romanii aluneca mereu in timpuri istorice care pentru altii au trecut de mult. Cand cei care conteaza se afla pe culmea celui de-al treilea val, in plina civilizatie informationala, romanii abia daca se dezmeticesc dupa pariul cu agricultura, cu democratia, cu Europa, si incearca sa inteleaga ce destin trebuie sa dea uriasei si inutilei mosteniri industriale pe care o poarta pe umeri. Civilizatia informationala le suna putin subversiv, mai ales ca pentru multi romani informatia este bratul drept al Puterii. De aceea, poate, romanii au si fost mai mereu vulnerabili la informare si, mai ales, la dezinformare...
Anul 2000 a fost, normal, subiectul preferat al discursurilor politice. Inceputul noului mileniu a fost invocat pe tot parcursul campaniilor electorale ca argument electoral. Multi lasau impresia ca de ei depinde trecerea Romaniei intr-un nou
