Codrul e frate cu românul.
La fel şi Cain cu Abel. Cu cîteva luni înainte de alegeri, la mine în sat a început defrişarea pădurii. Operaţiunea, plănuită ca una de comando, s-a desfăşurat în timpul nopţii şi a costat scump comunitatea: un om a murit cînd copacul tăiat pe întuneric i-a căzut, fatal, în cap. Supravieţuitorii şi-au văzut însă visul cu ochii: copacii sînt acum stivă în curţile oamenilor. Toţi copacii, ca să fiu mai precis. N-aveau nevoie chiar de atîţia - satul nu e atît de mare încît să-şi ardă pădurea într-o singură iarnă. Şi totuşi, oamenii au tăiat cu frenezie, cu ochii pe calendarul care le spunea că ziua alegerilor se apropie. Explicaţia acestei campanii supraomeneşti (de care Guiness Book va afla, fără îndoială, într-o zi) am găsit-o după o foarte modestă cercetare: "Maică - mi-a spus o vecină - tăiem şi noi, că vine Iliescu şi nu ne mai lasă". Altfel spus, ţăranii tăiau de frica stăpînirii care va să vie, la fel cum altădată fugeau în codru cînd auzeau că turcul a trecut Dunărea şi e cam nervos. Nu ştiu dacă fosta putere a aflat de cele ce s-a întîmplat cu pădurile patriei în ultimele luni (pentru că satul de care vă vorbesc nu e o excepţie). Îmi imaginez însă un discurs al dlui Lupu, arătînd ataşamentul ţăranilor faţă de ce-i al lor şi respingerea veneticilor din PDSR, în frunte cu numitul preşedinte. Să nu ne grăbim însă cu concluziile. Căci în noiembrie, la alegeri, pedeseriştii şi dl Iliescu au cîştigat detaşat şi-n satul meu. Aceiaşi cetăţeni care îşi tăiaseră copacii de frica lor i-au votat liniştiţi, fluierînd, ca şi cînd nu despre ei era vorba. Un alt vecin (şi el tăietor amator de lemne) mi-a explicat foarte simplu opţiunea lui electorală: "Păi, poate ne-o mări şi nouă pensiile... ". <>
Cu alte cuvinte, lemne de la ţărănişti şi pensii de la pedeserişti. E o lecţie de viaţă în faptele satului, pe care utopiştii au si
