De la Paris,

la 15 decembrie 2000 Dragă redacţie,

Ce se întîmplă acum în România pare a fi un film făcut de un regizor paranoic, avînd cîteva roluri principale şi vreo cîteva milioane de figuranţi. El s-ar putea numi În aşteptarea rinocerilor. Cumva derutant e că în el joacă foarte mulţi oameni tineri... Mi-e imposibil să-mi imaginez un om de douăzeci şi ceva de ani simpatizant sau membru activ al Partidului România Mare... Să fie oare un mutant??? Gheorghe PREDA

asistent universitar drd. masterand

Paris 3-ème

Sorbonne Nouvelle

http://www.netaddress.com/?N=1

Mîine dimineaţă

la ora şase

sau

De ce nu vin americanii

în România? Schimbînd uşor perspectiva, cine doreşte cu adevărat venirea americanilor în România? Nu vă aşteptaţi să găsiţi un răspuns la această întrebare în rîndurile următoare. Ar fi peste puterile mele. Dar îmi permit să sugerez o posibilă cale de a căuta acest răspuns. E vorba de un experiment imaginar pe care fiecare cititor îl poate face în mod individual, obţinînd propriile-i concluzii. Haideţi aşadar să ne imaginăm că mîine dimineaţă, la şase trecute fix, societatea românească ar începe să funcţioneze brusc conform mecanismelor americane. Pentru rigoarea experimentului, să presupunem că sistemul american ar avea capacitatea miraculoasă de a funcţiona prin el însuşi, independent de subiecţii asupra cărora se aplică, şi că ar fi imun la tendinţele de fanariotizare sau, să nu fiu prea rău, de mioritizare. Ce s-ar întîmpla? Vor fi incintaţi parlamentarii să stea faţă în faţă cu alegătorii şi să li se spună: Hei, musiu, ce-ai făcut în ultimii patru ani? Am stabilit un program, ţi-am acordat un mandat, ţi-ai luat nişte angajamente. Care îţi sînt rezultatele? Cîţi dintre aleşii noştri vor mai fi nişte personalităţi publice după o astfel de întîlnire? Oare vor mai hăiducari în