Un londonez "de dreapta" Stimată Redacţie,

În ultima vreme editorialistul Mircea Iorgulescu face propagandă de stînga, ceea ce n-ar fi aşa rău dacă n-ar fi făcută cu rea-credinţă. Dar să intru direct în subiect (spre deosebire de mulţi corespondenţi ale căror mesaje apar în pagina a doua şi care bat cîmpii fără să spună nimic). În articolul său "Pe drumul spre Vadimistan" apărut în nr.409 din 15-21 decembrie 2000, dl Iorgulescu se răfuieşte cu cei care, chipurile, ar fi "împotriva stîngii". Principalul cap de acuzare - refuzul lor de accepta că Partidul România Mare ar fi un partid de "extremă dreaptă" şi încăpăţînarea de a-l eticheta ca fiind de "extremă stîngă". Domnul Iorgulescu se leagă de atitudinile "rasiste, xenofobe şi antisemite" care, fireşte, nu sunt de stînga. Ţin să-i atrag atenţia dlui Mircea Iorgulescu că astfel de atitudini sunt prevalente în partidele de stînga de tip PDSR şi nu în cele de "dreapta". De asemenea PRM a atras 4 parlamentari (Dorel Onaca, Văsălie Moiş, Iulian Mincu şi Doru Palade) de la PDSR şi nu e un lucru rar să vezi parlamentari ai partidului condus de Ion Iliescu semnînd articole fulminante în România Mare (senatorul, pînă recent, Gheorghe Dumitraşcu era un stîlp al amintitei reviste). Refuzul constant al PDSR de a se delimita de PRM (pînă foarte recent) este un alt argument al tulpinii ideologice comune, neo sau naţional-comuniste a celor două partide, care de altfel au guvernat împreună între 1992 şi 1996. Să-i mai amintesc domnului Iorgulescu de rolul lui Ion Iliescu şi Petre Roman în înfiinţarea revistei România Mare în urma solicitării lui Corneliu Vadim Tudor şi Eugen Barbu din martie 1990? Să-i reamintesc de atitutdinile de extremă stîngă în ceea ce priveşte proprietatea privată şi restituirea ei? Este oare întîmplător că şeful asociaţiei chiriaşilor, Eugen Pleşa, a devenit deputat PRM după ce a eşuat în 1992 să