S-a schimbat puterea. Odată la patru ani începe marea vînzoleală. Partidele democratice par a respecta pactul făcut pentru stoparea ascensiunii PRM. Dar lipseşte în continuare un pact care să regleze preluarea puterii. La ora actuală, prin instituţiile statului vin unii, pleacă alţii. Pentru că avem o lege a funcţionarilor publici, clientela noului regim manifestă scrupule cînd îşi face loc în administraţie. Şi pentru că legea îi protejează pe cei aflaţi deja în funcţii, se schimbă organigramele pentru a se desfiinţa posturile. Conflictul de la Preşedinţia României este vîrful vizibil al aisbergului, pentru că cei de acolo ştiu cum să se facă auziţi în mass-media. Dar schimbarea, prin aceleaşi metode, are loc acum în judeţe şi ministere, mai neştiută, mai tăcută. Lipsa unui acord de principiu asupra numărului de funcţionari care trebuie înlocuiţi după schimbarea puterii lasă acum loc voinţei învingătorilor. Vai de cei învinşi, par a spune cîştigătorii. Dar, victimele nu sînt întotdeauna numai pierzătorii alegerilor. Uneori e suficient să ocupi un post dorit de altcineva. La nivel înalt, jocurile urmează cam aceleaşi reguli. Pentru că sînt prea mulţi postulanţi se formează noi ministere. Logica politică, normală pînă la un punct, duce la conturarea unei alte administraţii centrale. Lipsa unei "memorii administrative" se va croniciza, fiecare putere se va apuca să îşi marcheze teritoriul şi va schimba motorul maşinăriei. Vom ajunge să avem un autovehicol peticit după imaginaţia fiecărui proprietar.

supra-aglomerat... Fiecare premier a adus la Palatul Victoria pe lîngă propria echipă şi propria concepţie de organizare. Ca să trecem de la speculaţie la date, vom apela la un studiu realizat de Sorin Ioniţă, sub egida Societăţii Academice din România. Lucrarea îşi propune să compare structura guvernelor din România şi din alte ţări de pe continentul european,