Sorin COMOROSAN
Nedespartirea de Borges
Editura Eminescu, Colectia „Stylus“, Bucuresti, 2000, 242 p., f.p.
Sorin Comorosan a ajuns la cel de-al patrulea volum de proza; dupa Treisprezece metamorfe (1996), Oglinzile sparte (1997) si Literatura, Povestea unei Fictiuni (1998), autorul publica Nedespartirea de Borges, volum ce arboreaza, provocator, subtitlul „roman“. In realitate, cartea este urzita din impletirea eseului cu fictiunea, intr-o tesatura bizara si impura, ca aceea a covoarelor orientale, incarcata de motive labirintice, de desene alambicate, adesea circulare, figuri a caror geometrie visatoare aduce in pagina freamatul unei lumi exotice. Nu este vorba insa de o lume identificabila dupa coordonate spatio–temporale precise (desi cel mai adesea este invocata atmosfera pampei argentiniene), ci de un construct onirico–fictiv, ce ar putea fi situat oriunde si nicaieri, chiar in Fiction City, orasul imaginar dintr-o alta scriere a autorului.
O alta provocare este permanenta raportare la Borges, incercarea de a-si legitima propriul demers scriitoricesc prin „falsificarea“ unor povestiri ale Maestrului. Caci, dupa cum noteaza si Barbu Cioculescu in cel de-al doilea postlog, „nu exista truditor in ale scrisului care sa nu fi falsificat, grosolan sau infailibil, un inaintas paternel – si chiar mai multi“. Dar, atipic in cazul „falsificatorului“ nostru este faptul ca isi transforma modelul in Personaj, iar personajul intr-un soi de instanta transcendenta, de care se apropie cu evlavie, ca de un oracol („am intrat in visele lui, incet, incet, cu pasi moi, sa nu i le tulbur“). Si ceea ce descopera, cu aceasta ocazie, este un adevar simplu – ca toate fictiunile lumii sint, de fapt, variatiuni pe patru teme fundamentale: „Sint patru povestile lumii, mi-a spus, si mi le-a povestit. La inceput, au fost Cetatea si barbatii ce-o ap
