* Spontaneitatea ideilor provine dintr-o senzaţie de gol, de absenţă a formei în care se ivesc. Din care pricină ni se năzare că germenele lor e chiar Neantul: "Există zile cu idei. În acele zile, ideile se nasc brusc din cele mai mici ocazii, adică din nimic" (Valéry).
* Dispreţul, între ei, al scriitorilor importanţi se mîntuie, ca orice lucru din acest univers (literar), prin rutină. Cînd întîlneşti, de pildă, pilula lui Julien Gracq referitoare la autorul Tinerei Parce ("colos al cugetării de album"), dai din umeri.
* Greu de explicat: înaintarea în vîrstă mă face să încerc două simţăminte socotite incompatibile: economia şi risipa (de materie temporală). Sînt totodată limitat şi "nemărginit" în timpul ce mă organizează.
* Un fapt uimitor: printr-o anume "angajare" în procesul bolii, diferenţa între existenţă şi nonexistenţă se reduce considerabil. Să fie acel instinct al stingerii vieţii despre care vorbeşte Freud, adică marele eveniment ce încunună viaţa? Ori e un sărman miraj, o butaforie de umbre între cele două încă incomunicabile tărîmuri?
* Ruptura - cea mai de temut - între teoria şi practica morţii s-ar părea că se anulează prin harul bolii (boala poate ajunge un har!).
* În definitiv, ce căutăm altceva decît, vorba lui Rimbaud, "ferocitatea prospeţimii"?
* Cîte gînduri nu le mai exprimăm din teama că au mai fost consemnate de alţii! Rămîne să le rumegăm în intimitatea noastră caldă, obscură, animalică.
* Lăsaţi gafele în integritatea lor! Nu le alteraţi prin scuze!
* Orice idee dusă la capăt generează exagerare, orice exagerare e deja un cinism.
* Pentru a arăta convenabil, te sulemeneşti puţin cu propria-ţi culoare sufletească. Nu te împaci cu aspectul tău natural.
* Contezi prin imposibilul pe care-l conţin