După apariţia, anul trecut, a volumului I din Tratatul de psihanaliză contemporană al lui Helmut Thomä şi Horst Kächele, intitulat - concis şi cuprinzător - Fundamente, iată că de puţină vreme avem acces în limba română şi la cel de-al doilea volum, axat ilustrativ pe practica psihanalitică. Însumând împreună aproape 1300 de pagini, ne putem simţi, într-o primă instanţă - de vizualizare la raft - asiguraţi în presupoziţia că traducerea lor (a 13-a în lume) semnifică un import substanţial de seriozitate academică.

Acest ultim volum este structurat în 10 mari capitole de aplicate amănunţiri: Istorii ale bolii şi rapoartele terapiilor, Transfer şi relaţie, Contratransferul, Rezistenţa, Interpretarea viselor, De la interviu la terapie, Reguli, Mijloace, căi, obiective, Teoria specială a bolilor şi desfăşurări tipice ale terapiei şi Teme speciale. Remarcând caracterul lor şi exhaustiv, şi aprofundat (exigenţă în genere greu de atins), devine obligatoriu să amintim totodată perfecta corespondenţă şi complementaritate cu primul volum. Coordonare care, în întregime premeditată (pe baza a numeroase exemple clinice extrase din analizele a 37 de pacienţi: 20 de bărbaţi şi 17 femei), recompune dialectica flexibilă a fundării conceptelor în istoriile de caz. Cum, pe de o parte, întâlnim pericolul încremenirii concretului în presupoziţii atotştiutoare, iar pe de altă parte, în logica strânsă a acestuia, le vom desistematiza impresionist pe ultimele, Thomä şi Kächele aliniază sub fiecare dintre respectivele exemple, într-un index (sau sumar) sui-generis, conceptele atinse în interpretările analistului.

Autorii - care au vizitat anul trecut România şi Societatea Română de Psihanaliză cu ocazia lansării Fundamentelor - sunt reprezentanţi de primă linie ai renumitei Şcoli de la Ulm. S-ar putea spune că cele două părţi ale Tratatului respectă, în ordine inversă, o d