Tepro Iasi Ca procesul de privatizare din Romania a luat accente tipice locale, aceasta nu mai reprezinta o noutate pentru nimeni. Ca modalitatile de privatizare adoptate nu au dus la rezultatele scontate, nici acest lucru nu este de nimeni contestat. Ramane problema celor care au venit sa investeasca in Romania, cu capitalul impartit in doua sau mai multe parti: prima pentru achizitionarea pachetelor de actiuni, a doua pentru realizarea investitiilor, care sa duca la rentabilizarea societatii, acolo unde este cazul. La randul lor, investorii (mai exact, cumparatorii) se impart in mai multe categorii distincte. Cea mai vanata este aceea a societatilor din exterior, care vin cu un capital de invidiat si au forta necesara de a pune pe roate societati falimentate de administratia proasta si de ignoranta administratorilor.

In Romania, vanatoarea de cumparatori din strainatate nu a dus la rezultate prea grozave, deoarece s-au inregistrat foarte multe cazuri in care s-a dovedit ca optiunea statului a fost gresita. O alta varianta pe care statul o avea la indemana era privatizarea prin vanzarea actiunilor catre salariati, constituiti in asociatii denumite PAS (Programul Actionarilor Salariati). Convenabila din punctul de vedere al sigurantei de dupa privatizare (nici un salariat nu-si va "faulta" propria societate, la care detine o bucatica cat de mica), aceasta solutie are, totusi, o mare carenta. Asociatiile salariatilor nu pot avea forta financiara a unei societati comerciale, iar cum majoritatea firmelor vandute au mari probleme financiare, fostul FPS si-a dat seama ca privatizarea prin PAS nu prea este rentabila. La aceasta parere s-a ajuns si in cazul Tepro Iasi, la mai bine de doi ani de la privatizare si dupa anularea acesteia. S-a spus ca, in contextul anului 1998, privatizarea prin PAS la Tepro nu constituia o solutie fericita.

Cu to