Adrian Nastase Chiar daca privatizarea a primit o haina noua in acest an, problemele vechi continua sa dea batai de cap acestui proces care s-a dovedit a fi mai lung decat ne asteptam. Dupa ce in 1998 s-a reusit, in sfarsit, descentralizarea procesului de privatizare, Guvernul Adrian Nastase a readus pe tapet coordonarea in totalitate de la Bucuresti, fapt neacceptat de angajati cu state vechi in fostul Fond al Proprietatii de Stat. In teritoriu, situatia este destul de jalnica, in majoritatea oraselor batand vantul prin fastuoasele sedii de altadata, in vreme ce directori de firme care (inca) apartin statului sau lideri de sindicat nemultumiti de practicile administratiei nu mai stiu cui sa se adreseze. In mod paradoxal, desi privatizarea abia a depasit un sfert din tot ceea ce trebuia vandut, institutia care coordoneaza acest proces se afla in fata unui nou val de restructurari, revenindu-se la centralizare, adica exact la strategia care nu a dus la nici un fel de rezultate vreme de mai bine de sase ani. In Iasi, mai sunt aproape trei sute de firme la care statul este actionar majoritar sau detine un pachet mai mare sau mai mic de actiuni, ceea ce reprezinta foarte mult.

Cu toate acestea, personalul care trebuie sa se ocupe de continuarea procesului a fost diminuat la maxim, mai ramanand numai sase persoane cu calitate de referenti (care monitorizeaza respectarea clauzelor din contractele de privatizare si care reprezinta statul la societatile care inca nu au fost vandute, pregatindu-le pentru privatizare). In ciuda intregii pareri generale, se pare ca valul de schimbari din actuala Autoritate pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS) este invers proportional cu mersul privatizarii. In aceste conditii, restructurarea APAPS pare mai mult o decizie politica, menita sa inchida gura unei tari intregi, care de multi ani stri