Transferurile de terenuri din cele mai indepartate catune ale Moldovei pina intr-o zona rezidentiala a Iasului par desprinse din basmul "Lampa lui Aladin". Duhul lampii, daca il rugai, iti lua pe sus palatul de clestar si il muta intr-o clipa in celalalt colt al Pamintului. Mai-marii Iasului de ieri si de azi sint "aladinii" moderni, iar mutatul unor hectare intregi de pamint dintr-un sat uitat de lume pina la marginea soselei de asfalt dintr-un mare oras poate fi luata ca o poveste. Totul este, insa, real. Faptele s-au petrecut la Iasi, intre 1992 si 1996, in perioada primei "domnii" PDSR asupra judetului. O intreaga armata de inalti functionari publici, sefi ai celor mai importante institutii din judet, au primit acordul celor care conduceau Prefectura de a-si transfera in buricul Iasului proprietatile mostenite la tara. Afacerea a adus un profit considerabil celor carora li s-a permis sa faca acest lucru. Suprafetele de teren, odata transferate la Iasi, au capatat o valoare imobiliara inzecita, daca nu insutita. Este ca si cum ai schimba o garsoniera de confort III, din Lunca-Cetatuiei, cu un apartament cu 4 camere, plasat ultra-central. Ieri, am descris modul in care colonelul Mircea Artenie, seful Politiei Judetene, a reusit sa schimbe tarlaua mostenita pe linga Pascani pe coltul de rai din Sorogari, linga Restaurantul "Little Texas". In cererea care i-a fost aprobata in 1995, argumentul lui Artenie era simplu si concis: astfel, are pamintul mai aproape de casa. Astazi, aratam modul in care un alt functionar de prim rang al Iasului din prima perioada pedeserista a reusit sa-si transfere o bucata de pamint din comuna Zorleni, din apropierea Birladului, tot la Sorogari, in vecinatatea colonelului Artenie. Toader Berlea, sef al FPS Iasi pina in 1996, a folosit un alt argument de pomina: acordul FPS pentru a se incheia tranzactia. De fapt, cind au votat legea 18/199