"Sintem o comuna experiment in Romania, ofteaza primarul Mathe Rusu. Tarani pe patru ari de pamint, unde s-a mai pomenit asa ceva?" Era o zi de iarna obisnuita. De primavara sau de toamna tot aia, ca la Ripiceni anotimpurile se schimba mai rar. Singura diferenta, ca iarna ziua este mult mai scurta. Pe la patru ale dupa amiezii aproape ca se intuneca. In restul timpului o ceata deasa de s-o tai cu bomfaierul iti intra in oase, facindu-te sa te crezi undeva pe la Londra. La ceasul acela al amiezii, cind oamenii se aduna pe la casele lor, cu o nestavilita pofta de mincare si de viata, satul pare pustiu. Pina si la primarie se inchid usile. Doar intr-o singura camera primarul si citeva functionare pun la cale viitorul comunei. "V-am vazut masina aici in fata si va asteptam", ne intimpina plin de solicitudine primarul Mihai Mathe Rusu, care, de cind a fost investit in functie, inca n-a avut onoarea de a da ochii cu presa. De aceea pare si oarecum descumpanit: "Serviti o bere, o tuiculita, avem de toate". Bietul primar, nici nu stie la ce s-a inhamat atunci cind a decis sa candideze. Comuna Ripiceni, una dintre cele mai vechi asezari de pe raza judetului Botosani este si una dintre cele mai dramatice. Desi mica, atit ca intindere, cit si ca numar de locuitori, Ripicenii au tot contribuit la rescrierea istoriei mai bine de 2000 de ani. Am invatat cu totii din manuale ca aceasta localitate isi trage obirsia inca din perioada paleoliticului inferior, adica cu 100.000 de ani inaintea nasterii lui Hristos. Dar citi stiu ca vechea asezare paleolitica astazi nu mai exista, fiindca odata cu constructia barajului de la Stinca-Costesti, Ripicenii vechi - asa cum era ea denumita, impreuna cu alte sase sate - Risca, Lehnesti, Popoaia, Movila Rupta, Cinghinia si Bold - au intrat sub naboiul apelor, ca prin curtile de odinioara ale satenilor se zbenguie acum crapul, platica si somnul. "