Alegerile din noiembrie 2000 au reprezentat o amenda dura pentru dreapta romaneasca. Dintre gruparile ei, doar PNL-ul a mai obtinut reprezentarea parlamentara. PNTCD-ul, marele partid interbelic, primul reconstruit dupa caderea comunismului, nu a mai ajuns in Parlament, alaturi de el plasandu-se si tanara, dar ambitioasa formatie a UFD.
Alianta sustinuta de ele, CDR 2000, nu a reusit sa depaseasca pragul electoral de 10%, impus de Lege pentru asocierea a mai mult de patru partide. CDR 2000 a acumulat numai 7% din optiunile electorale, procent total insuficient pentru dobandirea reprezentarii parlamentare. Usturatoarea infrangere a permis multor observatori concluzia ca partidul lui Maniu si Mihalache, partidul refacut de Corneliu Coposu drept nucleu al Opozitiei democrate din Romania, a iesit definitiv din istorie. "Imaginea PNTCD-ului este urmatoarea: ne gasim intr-un cosciug pe un dric. Totul este cine va conduce dricul. Are sansa sa-l duca spre spital, sa incerce sa scoata mortul din moartea clinica sau sa il duca la cimitir, sa-i puna cruce", a declarat unul din liderii sai, d-l Calin Catalin Chirita, fost candidat la Primaria Capitalei. Formula suna a prohod, dar rezuma exact situatia formatiunii politice care a dominat administratia instalata dupa alegerile din 1996. Se stie ca majoritatea mediilor - si, in consecinta, opinia publica - ignora partidele extraparlamentare. O revenire in Parlament dupa patru ani de absenta devine destul de nesigura. Dintre numeroasele partide care au incercat sa se impuna pe scena politica romaneasca dupa 1990, doar formatiunea tinerilor liberali, PNL-AT, a recastigat - dupa sincopa dintre 1992-1996 - reprezentarea parlamentara. Dar aceasta revenire a fost posibila pentru ca alte grupari liberale au continuat sa fie prezente in actiunea parlamentara, orientarea nefiind niciodata total eliminata. In cazul Pntcd-ului, si
