O retrospectiva a anului trecut nu este un motiv de bucurie pentru bietul roman. In primul rand, 2000 a fost un an electoral, astfel ca el a fost asaltat din toate partile cu promisiuni din cele mai indraznete, care vizau, in principal, imbunatatirea nivelului sau de trai. In al doilea rand, din punct de vedere economic, 2000 a fost un an submediocru, daca nu catastrofal, caci nu s-a reusit nici macar in parte ceea ce s-a propus in anul precedent. Implicatiile unui an electoral pot fi multiple, atunci cand este vorba despre alegatori care de multa vreme navigheaza fara busola, alegand cam ce vrea Dumnezeu, adica stampila este pusa acolo unde se nimereste. S-a dovedit a fi o regula de netagaduit faptul ca intr-un an electoral economia unei tari (si asa in mare suferinta) merge prost.
Cauza o constituie masurile luate de cei care detin puterea, cu speranta obtinerii unui vot in plus atunci cand se va produce momentul electoral. Pachetele de masuri pot primi foarte bine calificativul de "populiste", caci niciodata un guvern nu va fi votat inca o data dupa ce a luat masuri care au afectat nivelul de trai al populatiei. La noi, orice s-ar incerca, ambele variante sunt lipsite de suport: in unsprezece ani, masurile au fost preponderent populiste, iar o incercare de redresare in forta, care ar duce la unele rezultate, ar avea ca efect imediat un intreg val de instabilitate in tara, ceea ce ar nemultumi populatia. Toate guvernele care s-au perindat la putere in ultima decada nu si-au gandit strategia decat pe termen scurt, iar aceasta a fost principala greseala. Nu a existat nici un personaj politic care sa-si asume, vreme de cel putin un mandat, ingrata sarcina de a face ordine in tara. Rezultatele unor astfel de strategii au inceput sa apara pe la vecinii care altadata priveau cu jind la nord de Dunare. Vremurile se schimba, insa aceasta sintagma a fost
