O analiza a situatiei din transportul public de persoane din municipiu Conceptul de "maxi-taxi" a aparut inainte de 1989 si acest serviciu a fost introdus, desigur, de fosta IJTL - Intreprinderea Judeteana de Transport Local - actuala "Braicar" SA. In acei ani, maxi-taxi insemna de fapt un fel de curse rapide, efectuate cu microbuze TV de productie romaneasca - asa-numitele "dubite". Acestea circulau in general pe traseul 4 si opreau cam din 3 in 3 statii. O astfel de calatorie rapida costa 5 lei pe vremea aceea, adica de 4 ori mai mult decit o calatorie cu autobuzul, care costa 1 leu si 25 de bani. Nu comentam cum se desfasura transportul public in anii '80. Democratia, insa, a schimbat cu mult fata problemei: in primul rind pentru ca in cele mai multe sectoare a facut posibila aparitia concurentei. De data aceasta, concurenta reala, venita din partea investitorilor particulari. Si, cum era de asteptat, mai devreme sau mai tirziu si in transportul public trebuia sa apara acest fenomen - de altfel, extrem de benefic, asteptat, dorit si normal. Primul sector al transportului de persoane vizat de concurenta particulara a fost taximetria. Incet-incet, sectorul particular a reusit sa se impuna atit de bine, incit, practic, societatile de stat - "Braicar" si "Braitax" au disparut total de pe piata - ultima societate fiind, de fapt, lichidata. Explicatia e simpla: sectorul de stat nici nu avea cum sa mai traiasca prea mult. La stat totul era posibil: masini neintretinute, vechi, tarife mai mari, iar soferii - care lucrau pentru un salariu fix - trageau mai mult pentru ei decit pentru societate - ba o canistra cu benzina, ba o piesa de masina, ba "n" curse neinregistrate pe ceas etc. Privatizarea a schimbat, insa, problema: soferul era acum propriul sau patron iar interesul era clar: trebuia sa munceasca serios pentru a avea cu ce trai. In ceea ce priveste transportul in co