Benjamin FONDANE
Paysages/Privelisti
(poeme 1917-1923)
Traducere in limba franceza de Odile Serre. Editura Paralela 45, Colectia „GEMINI“, Pitesti, 1999, 156 p., 10.000 lei
B. Fundoianu e in literatura romana un scriitor in continuare neintegrat. El este (sub numele de Benjamin Fondane) un scriitor atit de francez, ca literatura romana pare dispusa sa-l repudieze, ca pe un tradator al specificului nostru lingvistic si mental. Pe de alta parte – si aici situatia valorizarii literaturii lui scrise in romaneste pare sa se complice – el este un scriitor evreu, cu alte cuvinte, un alogen al sensibilitatii romanesti, caruia accesul la componentele noastre spirituale specifice ar trebui, teoretic, sa-i fie refuzat din start. Lucrurile nu se opresc, fireste, aici. B. Fundoianu este acela care a spus ca literatura romana e o „colonie“ a literaturii franceze, ceea ce nu poate in continuare decit sa scandalizeze. Scandalos e insa si altceva: B. Fundoianu – care, ajuns in 1923 in Franta si stabilit acolo definitiv, devine un aderent al ideilor suprarealiste si existentialiste si care continua totusi sa colaboreze la reviste romanesti de avangarda precum unu si Integral – e perceput, atunci cind se vorbeste despre el in Romania, ca un scriitor traditionalist.
Conational al lui Ilarie Voronca, inovator curajos in planul expresiei poetice si creator de o mare forta ontologica si de viziune, B. Fundoianu nu se bucura nici pe departe de consideratia literara a celui dintii. Exista astazi, in Romania, poeti care, precum Mircea Cartarescu sau Traian T. Cosovei, si-l revendica pe Voronca drept precursor. Despre Fundoianu se vorbeste in tratate de istoria literaturii sau in cursuri universitare (si acolo destul de putin). In ciuda unei foarte penetrante si aplicate monografii pe care Mircea Martin i-o dedica poetului la jumatatea anilo