Rares MOLDOVAN

Seara artificierului

Editura Paralela 45, Colectia „Debut“, Seria „Poezie“, Pitesti, 2000, 84 p., 12.000 lei

„Ceea ce n-am numit/ sau n-am privit ca simbol/ scapa observatiei noastre“ sint versuri de W.H. Auden emblematice pentru poezia pe care o scrie Rares Moldovan, tinarul universitar si eseist clujean. Seara artificierului, volumul sau de debut, cu un titlu memorabil si capabil sa acopere fidel temele si obsesiile ansamblului, dezvaluie un autor care are curajul de a fi el insusi. De a fi, adica, in parametrii personalitatii sale infuzate de cultura pina la devitalizare, o suma nevralgica dar esteta de lecturi, autori afini, euri lirice prea bine cunoscute si asimilate, care ii bintuie memoria culturala si isi lasa umbra pe pagina inca dinainte ca ea sa se umple cu litere proaspete. Pe seama acestei precoce, ulcerante poveri a eruditiei – aproape covirsitoare in primele sale versuri, datate 1990-1993, si mai inaparenta, din ce in ce mai surdinizata in cele ulterioare, recente – trebuie pus faptul ca poezia lui Rares Moldovan se epureaza (deseori la propriu, pina la stadiul – sau la staza – poeziei pure) de orice tentatie de a plonja in vreo provocare facila ori in exhibitionismul mai mult sau mai putin agresiv, devenit deja o tehnica (persuasiva) previzibila a ultimilor debutanti. Mai mult decit atit, de un narcisism voalat, poezia lui isi permite, astazi, luxul rar de a nu dori cu orice pret sa placa: un lux dus pina la autism, speculat si dezvoltat, la nivel de comportament al eului liric, in directia grimaselor nevrotice si a schizoidiei incriptate. Sint singurele trasaturi pe care, din pricina cultivarii lor obstinate si artiste, dramatizate inteligent, e de presupus ca Rares Moldovan le prefera sa il exprime cu certitudine. In rest, pentru ceea ce se intrevede ca marca a unei sensibilitati distincte, in acest vo