Dupa lupte seculare care, intinse – intr-adevar – pe doi seculi, din 15 ianuarie 2000 pina in 15 ianuarie 2001, au durat un an intreg, operatiunile desfasurate sub semnul „Anului Eminescu“ s-au incheiat. Despre ultimul val de manifestari consacrate implinirii a 150 de ani de la nasterea „poetului national“ – in partea de jos a acestei pagini, in ultima editie a rubricii Anul Eminescu non stop, devenita acum, la final, fireste, Anul Eminescu – stop! De asemenea, publicam aici un „eseu vorbit“ al poetului Ion MURESAN consacrat „mitului Eminescu“.
Apusul „paradigmei Eminescu“?
Motto:
1. „Linga un salcim sta-vom noi noaptea
intreaga.
Ore intregi spune-ti-voi cit imi esti
draga“.
2. „La mare, la soare,
Fetitele sint goale“.
Tema pe care dumneavoastra ne-ati propus-o este deosebit de periculoasa. E ca un joc de-a aruncatul granadei de la unul la altul. Spun asta pentru ca, de o trista celebritate a ramas o emisiune TV difuzata acum citiva ani, o emisiune, e drept, dinainte de anul 2000, deci dinainte de „Sfirsitul Lumii“. Atunci, citiva poeti optzecisti (Ion Stratan, Ion Bogdan Lefter, Florin Iaru si, daca nu ma inseala memoria, Mircea Cartarescu) si-au permis sa discute despre „Actualitatea lui Eminescu“, sa-si puna intrebari mai putin ortodoxe in vecinatatea „poetului nepereche“, a „omului deplin al culturii romane“.
Nu am sesizat in interogatiile lor nici o intentie demolatoare. Ba, dimpotriva, ei incercau sa stabileasca relatii firesti cu poetul, sa si-l apropie, sa-i scuture memoria de zgura apologetica, de cliseele zornaitoare care ne denatureaza comunicarea cu poezia sa. Incercau sa ni-l apropie, sa ni-l faca drag.
Ei bine, se pare ca eu nu am fost destul de vigilent, nu am prins „odioasele sforarii“ tesute acolo, caci emisiunea cu pricina s-a dovedit a fi extrem d
