O cariera care a pornit de la studii sociologice si juridice si a ajuns la literatura comparata, trecind prin critica si istorie literara: profesorul Paul Cornea – formator de generatii si generatii de studenti – isi retraseaza itinerariile intelectuale care se intind, de-acum, pe jumatate de secol. Prima parte a acestei convorbiri (continuarea – intr-un numar viitor) ajunge la etapa „santierului pasoptist“: „Regret ca ma voi duce in «biblioteca de dincolo» – caci imi imaginez, ca si Borges, ca asa se vor petrece lucrurile «dupa» – fara a-mi fi dus la bun sfirsit proiectul. De ce am intrerupt la un moment dat lucrul, o voi lamuri poate cu alta ocazie. Oricum, ma aflu in unison cu mentalitatea pasoptista, de vreme ce motivul santierului deschis dar nedus la capat e una din trasaturile ei tipice…“
Anii razboiului
Am sa ma intorc mult indarat. Am bagat de seama ca drumul dvs. trece printr-o ucenicie in sociologie si istorie, care dateaza din anii Facultatii. Cum s-au petrecut lucrurile?
In anii razboiului, ca urmare a legilor rasiale, am fost eliminat din invatamintul de stat. Ultimele doua clase de liceu le-am facut la o scoala particulara evreiasca, unde am avut marea sansa de a avea un profesor de exceptie, pe Mihail Sebastian. Cu el mi-am deschis gustul pentru valorile moderniste ale literaturii interbelice, pe-atunci subevaluate, daca nu de-a dreptul ignorate de programa. Imi amintesc cu gratitudine si de alti citiva dascali de valoare: Grubea – la istorie, Alterescu – la filozofie, Iscovici – la matematica. Ulterior, m-am inscris, fara chef, din considerente strict pragmatice, la Colegiul condus de M. Onescu, unde exista o sectie de Medicina, cu citiva profesori excelenti, dar cu un instrumentar didactic extrem de precar. Fiindca nu ma simteam deloc in largul meu, imi luasem obiceiul de a absenta la unele cursuri, inlo