Sfirsitul saptaminii a adus pe micile ecrane doua filme a caror consemnare trebuie facuta, mai ales ca recomandare pentru cei care nu le-au vazut sau au deschis televizoarele prea tirziu si n-au inteles nimic. Oscar si Lucinda, difuzat vineri seara pe Prima; Picasso, artist si demon, duminica pe PRO TV, pot fi revazute oricind pentru ca sint disponibile pe caseta video la centrele de inchiriere. Ambele ar merita efortul inchirierii unei casete si timpul pierdut pentru vizionare, din motive similare: distributia si scenariul original din care lipsesc unele constante, obisnuite in tiparele productiilor americane, inclusiv mult asteptatul happy ending.
In Oscar si Lucinda, o coproductie din 1997, se intinesc doi actori identificati de obicei cu personajele datorita carora au cucerit definitiv atentia publicului: Cate Blanchett face parte si din distributia recentului Talentatul domn Ripley, dintre filmele ajunse la noi, dar un singur titlu este suficient pentru a o localiza: Elizabeth (traducerea in romana a adaugat si lamurirea „regina virgina“).
Dupa Pacientul englez si Sfirsitul aventurii, Ralph Fiennes parea condamnat la rolurile de amant nefericit blestemat sa-si piarda iubita, ipostaza in care il cunoaste in general publicul roman. Pentru ca sint mai mici sansele de a vedea pe marile noastre ecrane filmul avindu-l pe Ralph Fiennes in mai multe roluri (personajele respective apartin citorva generatii) sau cel in care este Evghei Oneghin, cu Liv Tyler ca partenera intr-o ecranizare dupa Puskin, Oscar si Lucinda ofera ocazia de a vedea un altfel de Ralph Fiennes, mai roscat ca oricind, dind viata unui personaj straniu, un preot englez de la mijlocul secolului al XIX-lea, timid si nesigur, in permanent conflict cu propria constiinta din cauza pasiunii pentru pariuri si jocurile de noroc. Cind ia hotarirea sa devina misionar in Australia si sa renunt
