Lidia Ionescu Stăniloae, 67 de ani, cercetător specializat în fizică atomică, eseistă şi traducătoare, printre altele, a Însemnărilor lui Malte Laurids Brigge (Ed. Univers, 1982), dă la iveală un captivant volum memorialistic Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae. Autoarea, rememorează exact, dar şi evocator-afectiv anii săi de formaţie, de educaţie sentimentală alături de iubita şi regretata sa soră Mioara, stinsă încă în anii de şcoală. Portretele rudelor, ale oamenilor locului din Vlădenii casei părinteşti, figurile extraordinare ale unor oameni care-au fost, preoţi şi călugări în împrejurări şi vremuri diferite, cunoscuţi în anturajul părintelui său în numeroasele călătorii cu acesta prin ţară, atestă nu doar excepţionala memorie a Lidiei Stăniloae, ci şi darul ei narativ. Anii cei mai buni ai părintelui Stăniloae, astfel cum îi evocă fiica sa, fuseseră desigur ce de la Sibiu, unde prin bunele oficii ale mitropolitului Bălan fusese numit (după doctoratul cu teza despre patriarhul Dositei al Ierusalimului) profesor la Academia de Teologie. Acolo va preda dogmatică şi în 1937 i se va oferi şi rectoratul. Din 1934 conduce ziarul Telegraful român unde publică şi o seamă de articole critice vs. "Poziţia d-lui Lucian Blaga faţă de creştinism şi ortodoxie", ceea ce n-a întunecat definitiv relaţiile teologului cu poetul.

Nu se implică în politică, nu are simpatii faţă de culorile vreunui partid, ceea ce n-a exclus avertismentul primit din partea "cămăşilor verzi". Mergând înainte, anticipator, şi revenind pe spirala cronologiei, Lidia Stăniloae aşterne amintiri fie trăite şi relatate prin ochii copilului, fie povestite de tatăl său. Evident cele trăite interesează cel mai mult, cum ar fi evocarea părintelui Cioran şi a doamnei Cioran din Sibiu, a personajelor ce vizitează casa Stăniloae la Sibiu (N. Crainic, Radu Gyr, Onisifor Ghibu, arhim. Scriban, Victo