Competiţia din PDSR pentru tot felul de funcţii pare a fi un virtual focar de neînţelegeri în partidul de guvernămînt. Luptele care se dau pentru prefecturi dovedesc că, în judeţe, membrii cu pretenţii din PDSR n-au înţeles mare lucru din spectacolul pe care l-au dat partidele fostei coaliţii. Aceste lupte interne pentru putere, care au măcinat în special PNŢCD-ul, nu i-au vaccinat pe fruntaşii judeţeni ai PDSR. Văzîndu-se cu partidul la putere, aceştia se concurează nemilos, trăgînd fiecare în parte de sforile pe care le are la îndemînă. Dacă Bucureştiul e mare şi aici se întîmplă prea multe, încît locuitorii Capitalei n-au timp să urmărească întîmplările din culisele vieţii de partid pedeseriste, în ţară lucrurile stau cu totul altfel. Aşa cum pe vremea cînd ţărăniştii se înfruntau, local, acesta era meciul politic despre care se discuta în capitalele de judeţ, scînteile care ies acum în partidul păstorit de Adrian Năstase sînt tot atîtea derby-uri politice în judeţe.

Pentru a-şi face culoar către funcţia pe care o visează, candidaţii nu ezită să ofere presei locale amănunte compromiţătoare unii despre ceilalţi, iar ceea ce nu pot da ca informaţie verificabilă ventilează ca zvon. Toţi cei patru ani de eforturi ale PDSR-ului de a-şi crea imaginea unui partid unitar dedicat binelui public sînt minaţi acum de efectele "ciolaniadei" - termen care, dacă nu mă înşel, a fost folosit de PDSR pentru a-şi denunţa adversarii în campania electorală.

Vor înceta aceste lupte după desemnarea cîştigătorilor? Aşa ar trebui, dar experienţa ne arată că nu. Învinşii uită de duelurile dintre ei pentru a se uni împotriva învingătorului, iar această unire depăşeşte limitele judeţului. Se dau telefoane, se stabilesc strategii, astfel că reprezentanţii puterii în ţară au în primul rînd de luptat cu notabilităţile locale din propriul lor partid. Iar asta mai nicio